A doua și ultima aventură ATGR

12391054_1096198273732937_1982306614423279393_n

Salutare, dragii mei!

Iată că vin cu un nou post despre A.T.G.R (Asociația Turistică Ghizii României). Acum vă voi împărtăși ce a însemnat și cum s-a derulat a doua și ultima mea aplicație practică (din păcate) organizată de Școala de Ghizi.

Ingredientele principale au fost:

  • Ghizii, ce au organizat această aplicație și îndrumătorii: nelipsita Victoria, Matei (Marian), Mikkii (Mihaela), drăgălașa Claudița (Butucianu), ”psihologul” Alex (și Dragoș și David).
  • Aproximativ 80 de ieșeni, adică noi, cursanții și turiștii.
  • Șoferii. 

Cu profesionalism, aceste ingrediente se pun în două tigăi albe (autocarele) pe la ora 23:30, vineri, în fața Palatului Culturii, alături de îmbrățișări de revedere și ochi plini de entuziasm.

Tigăile se pun pe foc timp de 2 zile, începând la ora 00:00 și le lăsăm acolo până la Bacău și Brașov (popasurile noastre). Între timp, amestecăm ingredientele cu instrumentul muncii, adică microfonul.

12347887_1095334060486025_8317496334286388616_n (1)

În prima zi, sâmbătă, pe Valea Oltului, la Călimănești, ne oprim pentru adăuga și câteva obiective turistice, mai exact Mănăstirea Cozia și Castrul Arutela, dar, cel mai important lucru, să ne întâlnim cu ghizii de București pentru a ne face rețeta și mai memorabilă. Din 80 de oameni, s-au făcut aproape 150, la care se adaugă și o tigaie roșie.

IMG_3759

La Mănăstirea Cozia, Mihaela aka Mikkii a fost ghidul nostru, prezentându-ne această ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea:

A binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.

Străbătând DN 7, între Râmnicu Vâlcea şi Sibiu, mai exact în dreptul Mănăstirii Cozia, foarte puţini dintre noi observă prezenţa unei porţi pretoriene a unui castru roman reconstituit. Este vorba despre castrul roman de la Arutela. Castrul făcea parte din drumul Oltului, drum cu caracter rutier, dar şi militar.

IMG_3771

12346483_10207465470571099_5435358530670882786_n

După aceste două obiective, ne întoarcem lihniți de foame spre cazare la Hotelul Traian, dar după ce luăm micul dejun la restaurantul din incinta Hotelului Perla Oltului, unde vom lua și cina.

Ajunși în camere (cei care au stat la ultimele etaje au avut o priveliște minunată), nici bine nu despachetăm bagajele, și mergem spre a ne bucura de tiroliană. Ghizii noștri de la Iași și București au amplasat tiroliana de 50 metri foarte de aproape de hotel, așa că a fost ușor pentru noi să ajungem la locul cu pricina. Sincer, mă așteptam să fim mult mai mulți la această aventură, dar probabil oboseala și-a pus amprenta mai devreme decât ne așteptam. Anyway, cu 2 ore la dispoziție, după ce Vampy ne-a spus regulile și riscurile (moment în care au mai dispărut niște omuleți), ne ancorăm în hamuri plini de adrenalină. Tura a durat câteva secunde, dar a fost awesome.

12366517_779154025528102_700352046_n

 

Pe la ora 17:00 mergem la cină, la fel de înfometați ca și la micul dejun. Seriozitatea și punctualitatea personalului de la restaurant a lăsat de dorit. De ce? Pentru că cina încă nu era gata. Pe lângă asta, personalul nu a făcut față la numărul de persoane, de aceea noi am avut onoarea de a fi serviți de ai noștri ghizi. Dar partea bună este că am avut timp mai mult de socializare:

 

După cină, seara avea să devină memorabilă. Urmează cireașa de pe tortul ATGR, adică mult așteptatul Bal al Bobocilor și concursul costumelor. Agitați cu zâmbetul pe buze, dăm startul concursului la care au participat Scooby-Doo, Scufița Roșie și Lupul, Dacii, Albă ca Zăpada, Cat-Woman și Costică, și mulți alții.

12342553_528700450623125_8085253052640451097_n

Concursul a fost constituit de 4 probe: momentul artistic al participanților ce au format câte o echipa de 2 persoane, dansul pe ziar, baschetul cu mingi de ping-pong și jocul cu bile. Astfel, din aproape 8 perechi, au rămas 3 ce au câștigat câte un premiu.

12390884_1077580255607165_1757120836533979033_n

Balul Bobocilor s-a terminat cu o oră de “discotecă” în care am reușit să învăț și Gangnam Style :)) . Printre pași de dans, printre lacrimi alături de prieteni, totul a fost frumos.

Pentru că în incinta hotelul este amenajată o baie termală, ne-am pregătit costumul de baie și ne-am lăsat învăluiți de tratament la piscină. Între timp, a început și cântarea alături de Vampy și chitarele colegilor noștri. Mai un cântec, mai un pahar, mai o vorbă, s-a făcut ora 6:00. Era timpul sa ne ducem și noi să dormim puțin. Nu de alta, dar micul dejun trebuia să înceapă la ora 8:30. Deși întâmpinăm aceeași problemă care s-a și rezolvat, adică aceea de a nu fi masa gata, nu ne-am lăsat cuprinși de amânare, așa ca între timp ne-am decazat, dar nu înainte de a face o fotografie la priveliștea de la balcon.

12346572_779301688846669_5271314071865552102_n
Iată că totul a decurs conform programului, și la ora 10:30 pornim la drum către Sibiu, dar nu înainte de a ne lua rămas bun de la colegii și prietenii noștri de la București.

12366763_986803168047726_343790998_n
Mergând agale pe Valea Oltului, acompaniați de prezentarea obiectivelor turistice de către cursanți, ne-am oprit la Muzeul ASTRA, din Sibiu. O minune de muzeu și cel mai mare muzeu în aer liber din lume. Aici am fost ghidați de 2 ghizi locali, care ne-a făcut cunoștință cu morile de vânt, cu casele tradiționale din România, dar și tradițiile românilor, totul întâmplându-se pe o vreme excelentă, numai cu soare. Probabil entuziasmați de un asemenea grup, ghizii s-au cam pierdut în detalii, astfel ca am stat aproape 2 ore prin muzeu.

IMG_3855

IMG_3909

Las mai jos un mic istoric despre acest muzeu, scris de Biroul de presă al C.N.M. ASTRA:

La 6 mai 1962, Prezidiul Academiei Române a avizat favorabil Proiectul tematic şi de organizare a Muzeului în Aer liber, întocmit de specialiştii Secţiei de etnografie şi artă populară din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal 

Începând cu anul 1963, specialiştii muzeului au întreprins cercetări pentru depistarea în teren a monumentelor etnografice cu valoare documentar-istorică sau tehnică ce urmau a fi transferate în Dumbrava Sibiului. 

În prima etapă de dezvoltare a muzeului (1963-1967) s-a realizat transferul şi reconstrucţia instalaţiilor de tehnică şi industrie populară.  

În a doua etapă de dezvoltare (1967-1973), în atenţia specialiştilor au intrat şi atelierele meşteşugăreşti şi construcţiile specializate legate de ocupaţii în baza unui proiect tematic revăzut şi îmbunătăţit, aprobat de specialiştii din ţară, reuniţi în şedinţa Consiliului Ştiinţific lărgit al Muzeului Tehnicii Populare. 

În 17 octombrie 1967 a fost inaugurat oficial pentru publicul larg sub numele de Muzeul Tehnicii Populare.

În anul 1977, au fost 76 unităţi reconstruite cu 200 construcţii.

În perioada 1980-2000, tematica muzeului a fost extinsă prin integrarea monumentelor de arhitectură populară şi de utilitate publică, care exprimau fenomenul complex al civilizaţiei populare tradiţionale.

În anul 2009, prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European, a fost finanțat proiectul Complexului Naţional Muzeal ASTRA Conservarea şi restaurarea patrimoniului Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, finalizat în 2011 prin construcţia Centrului ASTRA pentru Patrimoniu.

Astăzi, Muzeul în Aer Liber nu se limitează la ilustrarea patrimoniului material, ci tinde să cuprindă întreaga fenomenologie a civilizaţiei tradiţionale, devenind un muzeu viu prin activităţile şi programele de păstrare şi valorificare a obiceiurilor, tradiţiilor, manifestărilor artistice şi ocupaţiilor specifice locuitorilor din diverse regiuni ale ţării. 

12391367_779300838846754_1695347352370415733_n

Într-un sfârșit roțile s-au învârtit și am ajuns în centrul Sibiului, unde am avut un scurt (de jumătate de oră) tur pietonal alături de un alt ghid local, unde ni s-a prezentat succint Piața Mare, Palatul Brukenthal, Podul Minciunilor, Biserica Evanghelică, Pasajul Scărilor și Piața Mică.

12342516_779301495513355_5350603549412425694_n

Noi oricum ne-am pregătit de acasă cu informații istorice și culturale despre Sibiu, deci asta nu a fost un impediment în a profita de acest oraș. Având free time după acest tur pietonal, noi ne-am hotărât să luăm masa de prânz la un restaurant superb din Piața Mică. Alții au ales să viziteze Turnul Sfatului. Dar ne-am adunat la Târgul de Crăciun din Piața Mare, unde ne-am putut bucura de suveniruri și de accentul sibienilor.

12367015_986802344714475_537437842_n

12360219_779301882179983_5858617931841600042_n (1)
La 16:30 ne adunăm cu toții sa pornim spre autocare, dar nu putem să plecăm fără a face o fotografie de grup memorabilă în fosta Capitală Europeană – Sibiu. Înconjurați de Munții Făgăraș, cu gândul că aplicația practică s-a terminat, dar și cu gândul la somnul dulce de acasă, ne ancorăm în drumul lung către Iași, unde avea să ajungem pe la ora 01:00.

Atmosfera din această aplicație a fost una specială. În primul rând, noi nu mai eram străini unul de celălalt, ci am devenit prieteni și asta a însemnat și înseamnă mult. În al doilea rând, începând cu această aplicație, noi, cursanții de la Școala de Ghizi, am fost notați pe baza prezentării la microfon a obiectivelor turistice. S-a dovedit a fi un feedback pozitiv din partea maeștrilor.

Aplicația a fost cu mult mai specială pentru mine pentru că a fost ultima alături de acești oameni minunați. Oameni de la care am învățat multe, oameni pentru care îmi pare rău că nu îi voi mai revedea pentru un timp. Printre lacrimi vă scriu că drumurile noastre se despart aici, dragii mei viitori ghizi și prieteni, nu pentru că vreau să renunț la familia ATGR, pentru că vreau să îmi urmez visul și inima, vis ce mă duce pe tărâmul Americii, ca fotograf.

Cu astea fiind spuse, vă mulțumesc din suflet pentru că ați făcut parte din viața mea! Vă urez mult succes în continuare la ghidare și distracție maximă în următoarele aplicații practice! 

999651_556815601051233_1400026873_n

Mulțumiri organizatorilor și fotografilor!

Advertisements

Gala Premiilor Operelor Naționale – Ediția a III-a

Ieri, 23 Noiembrie 2015, am avut onoarea de a participa la Gala Premiilor Operelor Naționale, care a fost la a treia ediție. Evenimentul a fost găzduit de Iași, capitala Moldovei, la Opera Națională Română din Iași, în Sala Mare a Teatrului ”Vasile Alecsandri”. Spectacolul a fost prezentat de Irina Păcurariu și Cătălin Sava și a fost transmis în direct pe TVR1, TVR Internațional, Radio România Cultural, Radio România Muzical, http://www.tvrplus.ro și http://www.operaiasi.ro.

Gala Premiilor Operelor Nationale

via www.ziaruldeiasi.ro

Greutatea culturală a acestui eveniment a fost conturat de prezența celor mai mari personalități marcante ale culturii românești din țară și din străinătate, dar și de prezența Teatrului Național de Operă și Balet ”Maria Bieșu” din Chișinău. Invitații de onoare au fost baritonul Leo Nucci  și celebra soprană Elena Moșuccăreia i s-a înmânat Marele Premiu al Galei. 

Acum 25 de ani debutam pe această scenă în “Regina Nopții”. Iată-mă aici, primind acest trofeu care reprezintă foarte mult pentru mine. Sunt emoționată întotdeauna când ajung aici. Când ajung acasă am emoții mai mari decât pe marile scene din străinătate. Succesul meu nu e doar unul personal ci și unul al Iașiului, al României. Dedic acest premiu familiei mele, mamei mele, tatălui meu pe care astăzi l-am condus pe ultimul drum, surorii mele, a spus soprana Elena Moșuc la înmânarea premiului

Gala Premiilor Operelor Nationale (5) (1)

via www.ziaruldeiasi.ro

Sub bagheta magică a dirijorului Traian Ichim (Premiul pentru Cel Mai Bun Dirijor) alături de vocile angelice ale soliștilor și al corului, de orchestră și de talentul balerinilor de la Opera Națională Română Iași, distinsa doamnă Beatrice Rancea (managerul Operei Naționale) a reușit să organizeze alături de colegii săi cel mai mare eveniment al scenelor lirice româneşti – Gala Premiilor Operelor Naţionale. 

Premiile de excelență, atât pentru întreaga activitate cât și pentru performanțele artistice ale stagiunii 2014-2015, au fost înmânate de personalități ale vieții publice (printre care a fost și Primarul interimar al Municipiului Iași – Mihai Chirică) și culturale (printre care și Domnul Florin Piersic) pentru:

  • Cel mai bun spectacol de operă: Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, regia Peter Novak
  • Cel mai bun regizor: Andrea Battistini, pentru regia spectacolului Otello  de Giusepe Verdi
  • Cel mai bun dirijor: Traian Ichim
  • Cea mai bună solistă: Diana Țugui
  • Cel mai bun solist: Hector Lopez
  • Cel mai bun spectacol de balet clasic: Romeo și Julieta de Sergei Prokofiev, coregrafia Eugen Gârneț
  • Cel mai bun coregraf de balet clasic: Horațiu Chercheș,  pentru spectacolul Romeo și Julieta de Sergei Prokofiev
  • Cea mai bună solistă de balet clasic: Cristina Terentiev, pentru rolul Julieta din spectacolul Romeo și Julieta de Sergei Prokofiev
  • Cel mai bun solist de balet clasic: Alexei Terentievpentru rolul Romeo din spectacolul Romeo și Julieta de Sergei Prokofiev
  • Cel mai bun spectacol de dans contemporan: Visul unei nopți de vară, coregrafia Melinda Jakab
  • Cel mai bun coregraf de dans contemporan: Gigi Căciuleanu, pentru spectacolul Imagine All the People
  • Cea mai bună solistă de dans contemporan: Viorica Bogoi, pentru spectacolul Visul unei nopți de vară
  • Cel mai bun solist de dans contemporan: Florin Ianc, pentru spectacolul Visul unei nopți de vară
  • Concepția decorurilor: arh. Octavian Neculai, pentru concepția decorului din spectacolul Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti
  • Concepția costumelor: Mario de Carlo,  pentru concepția decorului din spectacolul Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti
  • Cel mai bun debut feminin: Lăcrămioara-Maria Hrubaru-Roată, pentru rolul Lucia din spectacolul Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti
  • Cel mai bun debut masculin: Florin Guzgă, pentru rolul Edgardo din spectacolul Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti
  • Cel mai bun spectacol de musical: Letshow, regia Beres Laszlo
  • Cel mai bun spectacol de operetă: O noapte la Veneția de Johann Strauss, regia Mario Nikolov
  • Cel mai bun spectacol pentru copii: Peter Pan de Laurențiu Profeta, regia Iulian-Ioan Sandu
  • Premii de excelență și pentru întreaga activitate
    • Teatrul Național de Operă și Balet ”Maria Bieșu” Chișinău:  Mihail Muntean
    • Opera Națională Română Cluj-Napoca: Oleg Ionese, Anca Popdan
    • Teatrul Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanța: Monica Chercheș, Gheorghe Stanciu
    • Opera Maghiară Cluj-Napoca: Adorjan Pataki, Istvan Szeibert
    • Opera Națională Română Iași: Marina Drăghici, Ileana Iliescu, Sergiu Ștefanschi, Gheorghe Iancu, Virginia Zeani, Florin Diaconescu, Vasile Martinoiu, Visarion Huțu
  •  Premii speciale ale galei:
    • Monica Babuc (Ministrul Culturii în Guvernul Republicii Moldova)
    • Ion Grosu (Teatrul Național de Operă și Balet ”Maria Bieșu”, Chișinău)
    • Florin Estefan (Opera Națională Română Cluj-Napoca)
    • Daniela Vlădescu (Teatrul Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski”, Constanța)
    • Gyula Szep (Opera Maghiară Cluj-Napoca)
    • Beatrice Rancea (Opera Națională Română Iași)
  • Marele Premiu al galei: Elena Moșuc
  • In Memoriam: Eleonora Enăchescu (Soprană, Profesor la Universitatea Națională de Muzică, București), Roxana Bageac (Soprană), Dan Iordăchescu (Bariton), Cornel Stavru (Tenor)

Gala Premiilor Operelor Nationale (4)

via www.ziaruldeiasi.ro

Aceste premii s-au metamorfozat în statuete-trofeu din rășină, poleită cu un amestec din aur și cupru. O muză cu harpă a fost creată special pentru acest eveniment cultural de un artist al Operei Naționale din Iași și o firmă ce colaborează cu Academia de Film din Statele Unite și pentru crearea celebrei statuete decernate în cadrul Premiilor Oscar.

Pentru prima oară în România în anul 2013, Gala Premiilor Operelor Naționale, eveniment cultural de excepţie, este organizată de Opera Națională Română Iași, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iaşi şi Consiliul Judeţean Iaşi şi se doreşte ca ea să devină o manifestare cu tradiţie, prin care activitatea artiştilor de operă să fie recunoscută, apreciată şi premiată.

gala123

Prima aventura A.T.G.R.

Tags

, , , , , , , ,

Astăzi mă trezesc după câteva ore bune de dormit și realizez că weekend-ul s-a terminat. E ceva normal, dar pentru noi, cursanții de la Școala de Ghizi, nu e ceva normal. A fost primul weekend în care noi bobocii de la A.T.G.R. (Asociația Turistică Ghizii României) am avut ocazia să învățăm o mulțime de lucruri în prima aplicație: Piatra Mare (Canionul 7 Scări).

Să începem cu începutul: vineri, pe la ora 16, le-am zis organizatorilor că mă retrag din aplicație, iar după 2 ore îi anunț că de fapt eu merg (îmi cer scuze din nou, but it was funny thought), și făceam o greșeală dacă nu mergeam (veți vedea câteva rânduri mai jos). Buun, acum “panica” se instala în jurul meu, dat fiind faptul că nu aveam nimic pregatit. Fugi de la facultate, fugi la bancă, fugi la cumpărături, fugi la serviciu, fugi acasă să îți pregătești bagajele.

ATGR

Punctul de întâlnire pentru plecare era sâmbătă, la ora 4, în fața Palatului Culturii. Zis și făcut. Toți morocănoși de somn, dar cu ochii mari de entuziasm, așa arătau cei 70 și ceva de omuleți (printre care și un coleg ce ne știm din clasa 1), colegi de breaslă în această excursie. Unii cursanți, alții turiști, ne-am îmbarcat în autobuze (da, 2, unu mic și unu mare) la comanda căpitanilor, șefilor de trib, adică ghizii și coordonatorii: Victoria cea serioasă, Matei cel zâmbăreț cu umor negru, Alex cel calm, Tiberiu cel … Viezure (asta spune tot) și, bineînțeles, nelipsitul șofer – Florin.

Și am pornit la drum din Iași către Bacău, Brașov și apoi Bran, sub acel “Bună dimineața!” rostit prin microfon. După ce ni s-a spus tot ce era de spus (stuff-uri organizatorice și semnarea procesului verbal), băieții au început să ne prezinte obiective turistice ca niște ghizi de turism adevărați. Dar urmează și partea noastră de contribuție, astfel, s-a spart gheața de către un cursant și ne-a prezentat un alt obiectiv turistic de pe traseu. Și a mai urmat unul, și încă unul, realizând că oamenii sunt ambițioși, nu de alta, dar la urmatoarea aplicație treaba cu microfonul va fi mai serioasă, deci asta a reprezentat doar warm-up-ul. Eu m-am rezumat la a spune bancuri.

După câteva pauze pe traseu, câteva bancuri și prezentări despre obiective turistice, ne vedem înconjurați de munți, apoi Brașov. În Timișul de Jos ne întâlnim cu colegii noștri ATGR de la București, astfel devenim un tot unitar de aproximativ 200 de persoane!! Facem cunoștință cu toții, socializăm și pornim la drum, la picior, spre obiectivul principal a aplicației – Cascada și Canionul 7 scari. Echipați adecvat pentru munte (unii), cu rucsacele în spate, îl auzim pe Răzvan (și nu numai el) strigând MONOM, iar în secunda 2 toți ne așezăm în șir indian. Iar acum trebuie să vă imaginați cât de mare era coloana de viitori ghizi..

ATGR

Coordonați de zâmbetul și monom-ul ghizilor de la Iași și București, sub drumul pietruit al Munților Piatra Mare, înconjurați de aerul curat a pădurii, unii mai pregătiți pentru un traseu de 2 ore și jumătate, alții mai puțin, începem să ne împrietenim unii cu alții, facem selfie-uri (de fapt groupie, că era aproape imposibil să te prinzi doar pe tine în cadru), conștientizând că acesta este doar începutul în aventura.

Păstrăm ritmul după cei mai înceți dintre noi (mai ales după cei ce au stat pe Facebook cu o seară înainte, în loc să doarmă) și printre rădăcini de conifere, cântece de munte și de studenție și peste râul Șipoaia, am ajuns la Canionul 7 scări. Acesta este un defileu săpat în calcare jurasice din partea vestică a Munților Piatra Mare și se află la altitudinea de 948 m, cu o lungime de 160 m și diferența de nivel de 58 m. Traseul este unul mirific și palpitant (mai ales dacă ai rău de înălțime și altitudine) și se parcurge cu ajutorul a 7 trepte (scări) cu înălțimi cuprinse între 2.5 și 15 m, printre cele 7 cascade ale afluentului de stânga al râului Șipoaia ce se succed pe talveg. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei rețele de falii și diaclaze, ce au deschis condiții pentru apariția unor tuburi de presiune din care se păstrează marmitele laterale etajate pe versanți, de vârstă cuaternară. 

ATGR

Intrăm în defileu și rămânem gură-cască (perplex) la frumusețea naturii în timp ce urcăm scările special amenajate, scări ce au fost un punct culminant pentru fiecare dintre noi. Challenge accepted! Cu picioarele tremurânde, ne oprim pentru a ne unifica și pentru a ne întoarce la autocarele ce ne așteptau în Timișul de Jos, dar pe un alt traseu. După ce am trecut războiul cu canionul, aproape cu toții mai voiam o dată să îl parcurgem, dar timpul era limitat să nu ne prindă noaptea pe munți. 2 ore dus, 2 ore întors și o febră musculară ce o vom resimți câteva zile.

DSC_0742

Ne îmbarcăm în tigăile albe ( :)) autocarele) și mergem spre Hotel Maridor (Bran). Dragii de noi, cu toții așteptam o masă caldă și un duș fierbinte, dar cel mai mult așteptam cântarea promisă de Răzvan de după cină. Storși de energie, dar încă în transă pentru drumeție, luăm cina, unde suntem invitați la acea cântare începând cu ora 21. Între timp mergem pe la magazine, ne aprovizionăm cu vin și bere, apoi colegul nostru Claudiu B. ne anină sufletele cu o afinată delicioasă (mulțumim, Claudiu! J ). Ajunși în restaurant, suntem cuprinși de acordurile chitării lui Răzvan. Până și acum, Victoria a avut grijă să ne împartă mape cu versuri pentru a îi acompania pe cei de la microfoane.

Seara s-a metamorfozat într-un ”Vis frumos”, pe un ”Pat de flori”, printr-o ”Pădure Nebună”, aproape de ”Râpa”, cu ”Andri Popa” alături de chitara lui Răzvan și de vocile Mădălinei, Claudiei, Alexei, Alinei, Mihaelei și ale lui Alex, Tiberiu ( mă scuzați, Viezure), Dan, Octav, Matei, Alex, Dragoș, dar și nelipsite glasuri ale montaniarzilor (adică noi, cursanții). S-a creat o atmosferă minunată și specială (un plus a avut și liliacul ce a intrat în sala restaurantului, de apreciat fiind faptul că băieții nu s-au oprit din cântat), o atmosferă ce ne-a cuprins sufletele până pe la ora 1 și jumătate și ne-a convins să participăm și la următoarele aplicații, dar și să ne petrecem Revelionul alături de acești oameni frumoși. Seara s-a terminat, iar noi, cu zâmbetul pe buze, ne ducem la culcare pentru că ne așteaptă o nouă zi de aventură.

La ora 8 și un sfert, Octav ne face încălzirea prin scurte exerciții fizice, nu de alta, dar febra musculara se făcea simțită și în vârful degetelor. Bufetul de la micul dejun, cafeaua și zâmbetul tuturor ne-a îndemnat spre o zi faină de tot. Am pornit spre Râșnov, mai exact spre Cetatea Rașnov. Unii cu trenulețul, alții pe jos, urcăm dealul spre cetate, unde ne așteaptă al nostru ghid local Gabriel.  A făcut o prezentare minuțioasă despre acest obiectiv, dar și despre orașul Râșnov.

În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea (pentru a afla mai multe detalii despre cetate, trebuie sa o vizitați, dar cu un ghid de turism).

Rasnov

După ce ne-am perindat printre zidurile și ruinele cetății, roțile s-au învârtit și am ajuns la Bran, mai exact la Castelul Bran. Din nou, am fost așteptați de ghidul local, ce ne-a prezentat pe scurt Castelul Bran, fiind un important monument național și punct de reper al turismului din România, datorită atât frumuseții lui, a peisajului, cât și a legendei contelui Dracula, al cărui spirit încă bântuie aceste locuri străvechi.

Următoarea și ultima destinație (din păcate) a fost orașul Brașov (capitala României pentru 2 săptămâni), orașul meu de suflet (și probabil al multora dintre noi). Din Piața Sfatului, ne-am oprit în fața Bisericii Negre, unde Matei a luat cuvântul de onoare prezentându-ne obiectivul, apoi, traversând străzile înguste ale Brașovului, ne oprim pe Strada Sforii. Bineînțeles, aici am aplicat 100% monom-ul) pentru a putea sa facem o fotografie de grup. Nu prea ne-a ieșit, dat fiind faptul că eram o familie de aproape 200 membri. Așa că, ne-am filmat (veți vedea zilele următoare).

Strada Sforii

De pe Strada Sforii, ne-am dus în diverse restaurante pentru a ne alinta cu o masă caldă tradițională până la ora 18, când era punctul de întâlnire la Piața Sfatului pentru a pleca spre casele noastre. Semi-adormiți după o cină copioasă, ajungem în Piața Sfatului și suntem întâmpinați de protestatari, care, suprinzător (sau nu..) erau bătrâni. Cuprinși de păreri de rău că se termină aplicația, ne-am luat rămas-bun de la colegii noștri din București și ne îmbarcăm în autocare spre Iași. După un sondaj de opinii, după aplauzele bine meritate pentru excelența coordonatorilor și șoferului nostru, ne-am organizat pentru a juca jocuri, pentru a ne împrieteni și mai mult ca până acum.

Brasov

Tot ce e frumos are și un sfârșit, așa că după un week-end plin de aventură pornim spre casă cu noi amintiri și noi prieteni. Am învățat, ne-am plimbat, ne-am împrietenit, ne-am distrat, ne-am simțit extraordinar. Așa că noi așteptăm cu nerăbdare 12 Decembrie, când ne vom reuni din nou cu toții pentru următoarea aplicație practică de la Calimănești-Căciulata. Până atunci ne vedem, ca de fiecare dată, marți de la ora 18 la cursuri, doar că de data aceasta va fi diferit. De data aceasta ne vom zâmbi mai mult, ne vom aduce aminte de prima noastră aplicație practică, vom fi mai uniți.

Mulțumim organizatorilor și coordonatorilor pentru răbdare și pentru profesionalismul de care ați dat dovadă!

ATGR

Credite foto: Marian Matei